Fii Sanatos

Tireotoxicoza

Generalitati

Ce este glanda tiroidă?

Glanda tiroidă este o glandă endocrină, în formă de fluture, localizată la baza gîtului, înaintea larin¬gelui. Ea produce triiodtironina (T3) şi tiroxina (T4), care reglează energia organismului (aceasta uneori se numeşte metabolism), controlează temperatura corpului, influenţează ritmul cardiac şi calcitonina, un hormon care reglează cantitatea de calciu în organism.
Funcţia tiroidei este controlată de alta glandă endocrină – hipofiza – localizată la baza creierului. Hipofiza produce hormonul de stimulare a tiroidei (TSH), care stimulează tiroida să producă T3 şi T4. Secreţia de TSH depinde de nivelul de tiroxină şi de triiodtironină din sînge.

Ce este hipertiroidismul şi tireotoxicoza?

Tireotoxicoza este o afecţiune care se caracterizează prin excesul de hormoni tiroidieni.
Hipertiroidismul este starea în care tiroida este foarte activă şi produce prea mulţi hormoni. Este mai frecventă la femei de vîrsta 20–40 de ani, dar şi bărbaţii se pot îmbolnăvi.

Care sunt cauzele tireotoxicozei?

Cea mai frecventă cauză de tireotoxicoză este boala Graves-Basedow (guşa difuză toxică), în care sistemul imun atacă glanda tiroidă care se măreşte şi produce mai mulţi hormoni. În mod normal, anticorpii protejează organismul împotriva virusurilor, bacteriilor şi a altor substanţe străine care pătrund în organism. Dar în boala lui Basedow, anticorpii atacă glanda tiroidă. Cauzele acestei boli nu sunt cunoscute cu exactitate, deşi factorii genetici sunt, de obicei, implicaţi.
Apare la toate vîrstele atît la bărbaţi, cît şi la femei, fiind mai frecventă la femei cu vîrsta de 20-50 de ani, cu prezenţa în familie a rudelor cu boli tiroidiene.

Alte cauze mai puţin comune de tireotoxicoză, dar necesare de a fi cunoscute sunt:
• Nodulii tiroidieni – formaţiuni în glanda tiroidă care pot secreta mai mulţi hormoni.
• Tiroidita subacută – inflamaţie dureroasă a tiroidei produsă de un virus.
• Tiroidita autoimună – inflamaţie nedureroasă cauzată de infiltrarea limfocitelor (un tip celular sangvin) în tiroidă.
• Tiroidita post partum – inflamaţie tiroidiană care apare după sarcină.

Adenomul este tumoarea benignă, ce se dezvoltă pe o glandă, provocînd creşterea dimensiunilor acesteia. Adenomul apărut începe să producă hormoni în exces.

Glanda tiroidă se poate inflama – afecţiune numită tiroidită. În acest caz, excesul de hormoni tiroidieni depozitaţi în glanda tiroidă, se varsă în fluxul sangvin. Tiroidita subacută, o formă rară de tiroidită, provoacă durere localizată la nivelul glandei tiroide. O altă formă este nedureroasă şi survine după naştere – tiroidita post partum.

Supraîncărcarea cu iod este o altă cauză a hipertiroidismului. Aceasta apare în general la pacienţii cu guşă nodulară (în special, la vîrstnici), cărora li se administrează medicamente care conţin iod sau care efectuează investigaţii radiologice cu substanţe de contrast cu conţinut mare de iod. În acest caz, tireotoxicoza persistă atît timp cît excesul de iod rămîne în circulaţie. Fiți cu noi pe facebook:

Simptome

Veţi suspecta tireotoxicoza, dacă sunt prezente semnele următoare: 

  • senzaţie de căldură; 
  • transpiraţie exagerată;
  • slăbiciune musculară, oboseală;
  • tahicardie (accelerare a bătăilor inimii), aritmie (tulburare a ritmului cardiac) sau palpitaţii (bătăi de inimă);
  • tremor (tremurături) al mîinilor şi al degetelor;
  • scădere în greutate, chiar dacă pofta de mîncare va fi bună sau chiar crescută;
  • scaune frecvente (diaree);
  • iritabilitate, nervozitate, anxietate;
  • dereglarea menstruaţiilor, infertilitate;
  • alte semne pe care le puteţi avea sunt problemele de somn;
  • unii dintre pacienţi observă îngroşarea gîtului (care se prezintă sub forma unei umflături la baza gîtului), din cauza glandei tiroide mărite (guşă), care poate crea şi probleme de înghi¬ţire sau de respiraţie. 
  • afectarea globilor oculari (exoftalmia – ieşirea ochilor în afara orbitelor), roşeaţa şi umflarea ochilor, sensibilitatea mărită la lumină, vedere înceţoşată sau dublă (diplopie), inflama¬ţie, paralizie a muşchilor oculomotori).

Deseori se asociază cu manifestări din partea ochilor: protruzie a globilor oculari, edem periorbitar, senzaţie de hiperlăcrimare, senzaţie de „nisip în ochi”, (oftalmopatie autoimună endocrină).

Diagnostic

  • Examenul fizic. Medicul vă va examina acordînd atenţie deosebită palpării glandei tiroide, examinării ochilor, verificării pulsului şi tensiunii arteriale, precizînd prezenţa simptomelor şi a istoricului medical personal şi familial.
  • Analizele de sînge obligatorii pe care trebuie să le faceţi sunt dozarea hormonilor. Dacă sufe-riţi de tireotoxicoză valoarea T4 şi T3 va fi crescută, iar TSH-ul scăzut. Uneori pentru a preciza cauza tireotoxicozei medicul va indica şi dozarea anticorpilor.
  • Medicul va efectua ecografia şi scintigrafia tiroidei pentru a preciza dimensiunile, forma şi prezenţa nodulilor.
  • Pentru a stabili cauza bolii veţi face examinarea radioizotopică a tiroidei pentru a demonstra cît iod captează tiroida. O captare înaltă a iodului arată o funcţie crescută a tiroidei, cauzată fie de boala lui Basedow, fie de un nodul tiroidian. Dacă pacientul suferă de tireotoxicoză, dar iodul radioactiv este captat în cantităţi mici de către glanda tiroidă, este vorba de o inflamaţie a acesteia (tiroidita).
  • Trebuie să informaţi medicul dacă dvs. sau membrii familiei suferă de boli autoimune ca: dia-bet zaharat, anemie pernicioasă, vitiligo.

Analize

  • Analizele medicale reprezintă o varietate de metode biochimice, imunologice etc. care oferă informaţii despre starea organismului (funcţionarea lui normală sau patologică).
  • Analizele se recoltează, de obicei, dimineaţa, între orele 8:00-10:30. Există şi excepţii, aplicabile mai mult în spitale şi mai puţin în ambulatoriu: în cazurile de urgenţă, pentru a orienta medicul curant.
  • Analizele în ambulatoriu, în general, se efectuează la recomandarea medicului clinician (medic de familie, medic de specialitate) care, după o prealabilă consultaţie, doreşte să completeze informaţiile despre starea de sănătate a pacientului, pentru a fixa cea mai adecvată conduită terapeutică, ştiut fiind faptul că mai multe boli pot avea semne clinice asemănătoare.
  • Sîngele se recoltează, de obicei, în spital sau în policlinică. S-a demonstrat că unele analize sunt influenţate de alimentaţie, altele – nu. Se recomandă ca recoltarea sîngelui să se facă pe nemîncate. Seara se va mînca mai devreme şi puţin, fără grăsimi, căci o alimentaţie bogată în grăsimi produce o tulbureală a serului, fenomen care poate falsifica rezultatele analizelor.
  • Există, de asemenea, o serie de medicamente care pot modifica analizele, şi, pentru aceasta, trebuie întrebat medicul care a recomandat medicaţia, dacă, în cazul efectuării analizelor, trebuie întreruptă sau nu medicaţia prescrisă.
  • Analizele hormonilor tiroidieni pe parcursul tratamentului pentru evaluarea eficacităţii acestuia nu necesită întreruperea tratamentului cu preparate antitiroidiene şi tiroidiene. Doar atunci cînd se apreciază fracţiile libere (fT4 şi fT3) nu se vor administrarea prepara¬tele tiroidiene în ziua recoltării sîngelui.
  • Pe parcursul sarcinii se va aprecia doar nivelul hormonilor tiroidieni liberi şi TSH. Apreci-erea hormonilor tiroidieni totali nu este informativă, deoarece nivelul acestora este crescut pe parcursul sarcinii.
  • Dacă este necesar de efectuat scintigrafia glandei tiroide şi de administrat un tratament cu tiroidiene, acestea trebuie întrerupte cu cel puţin 15 zile pîna la investigaţie. De asemenea, scintigrafia nu se va efectua, dacă doza de ATS pe care o administraţi va fi mare (mai mult de 10 mg pentru Tiamazol).

Tratament

Tratamentul depinde de boala care stă la baza tireotoxicozei, de vîrsta dvs., de starea generală de sănătate. Există trei modalităţi de tratament ale tireotoxicozei: administrarea de antitiroidiene de sinteză, tratamentul cu iod radioactiv şi tratamentul chirurgical.


Metodele de tratament existente:

  • Medicamente antitiroidiene de sinteză care blochează producţia hormonilor tiroidieni. Se preferă Tiamazolul. Dar în perioada de sarcină şi în cea de lactaţie de elecţie este Propiltiouracilul. Aceste medicamente ajută să ţineţi sub control boala, duc la ameliorarea semnelor şi a simptomelor la majoritatea pacienţilor, în trei sau în patru săptămîni. Cereţi medicului dvs. informaţii despre contraindicaţiile şi despre reacţiile adverse ale acestor medicamente, despre modul de administrare. Trebuie să ştiţi că perioada de administrare a medicamentelor este lungă, cel puţin un an (în guşa difuză toxică), timp în care la o treime dintre pacienţi nu se înregistrează nicio reîntoarcere a semnelor. La indicaţia medicului, periodic veţi verifica analiza generală a sîngelui, probele hepatice şi hormonii tiroidieni. Nu întrerupeţi de sine stătător medicaţia. Dacă apar noi simptome, adresaţi-vă medicului. ß-blocantele (ca Propranolul) nu influenţează hormonii tiroidieni, dar controlează simpto-mele pe care le aveţi şi anume: pulsul rapid, tremorul, senzaţia de frică.
  • Terapia cu iod radioactiv constă în administrarea pe cale orală a unei doze de iod radioactiv, care va fi absorbit de către tiroidă, cauzînd o reducere a dimensiunilor acesteia, dar şi a simptomelor, de obicei, în termen de trei pînă la şase luni. Poate duce la vindecarea bolii, dar va induce şi destrucţiunea tiroidei. Veţi fi obligat să administraţi tablete cu hormoni ti¬roidieni pentru a asigura un nivel normal hormonal, deoarece tiroxina nu mai este secretată de tiroidă. Terapia cu iod radioactiv ar putea agrava oftalmopatia endocrină, dar aceasta va fi controlată de tratamentul cu glucocorticoizi.
  • Tratamentul chirurgical presupune înlăturarea unei părţi din tiroidă (tiroidectomie). Este o metodă relativ bună de tratament, dar nelipsită de reacţii adverse ca afectarea glandelor paratiroide (patru glande localizate în spatele tiroidei responsabile de controlul calciului în organism), instalarea hipotiroidiei (insuficienţa hormonilor tiroidieni), afectarea coardelor vocale. În urma acestei operaţii, un tratament cu Levotiroxină este necesar pentru toată du¬rata vieţii, pentru a furniza organismului cantitatea necesară de hormoni tiroidieni. Dacă şi glandele paratiroide sunt excizate, pacientul va trebui să ia medicamente pentru a menţine nivelul de calciu în limitele normei.

  • Evitaţi eforturile fizice.
  • Protejaţi ochii prin evitarea lucrului la calculator şi vizionatul la televizor. Purtaţi ochelari.
  • Fumatul, alcoolul, cafeaua vă pot agrava starea, prin urmare trebuie excluse.
  • Toate metodele de tratament au anumite riscuri. Dar medicul va stabili care metodă de tratament este de elecţie pentru dvs.
  • Stabiliţi un plan de vizite regulate la medic.
  • Dacă remarcaţi apariţia a noi simptome sau agravarea stării, nu ezitaţi să vă adresaţi medicului.

Unele sfaturi:

  • Citiţi întotdeauna prospectul medicamentelor şi discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă aveţi dileme
  • Dacă trebuie să efectuaţi aceeaşi analiză (investigaţie instrumentală) de mai multe ori, adresaţi-vă aceluiaşi laborator (secţie diagnostică). Astfel, veţi avea aceleaşi valori de refe¬rinţă pentru analiza de laborator recomandată.
  • Încercaţi să aflaţi dacă există o asociaţie a pacienţilor cu boala dvs. Dacă nu, creaţi-o dvs. O asociaţie a pacienţilor este un bun mijloc de a întîlni oameni cu aceeaşi suferinţă, de a învăţa „să luptaţi” mai uşor cu boala.
  • Organizaţi toate documentele medicale pe care le deţineţi în ordine cronologică (consultaţii, analize, bilete de externare etc.) într-un dosar special, păstrat într-un mod accesibil pentru dvs. şi pentru medic.
  • Dacă sunteţi femeie şi aveţi peste 50 de ani, discutaţi cu medicul dvs. despre ce ar trebui să faceţi pentru depistarea şi pentru prevenţia osteoporozei. Riscul de osteoporoză este mai mare la: femeile de peste 50 de ani sau cu menopauză precoce, persoanele sedentare sau fumatori, sau cele care au făcut un tratament de termen lung cu preparate cortizonic.
  • Cînd cumpăraţi un aliment, obişnuiţi-vă să citiţi compoziţia acestuia de pe etichetă. Astfel veţi evita alimentele ce conţin substanţe care va pot dăuna.
  • Renunţaţi la fumat! Este un gest simplu care salvează vieţi! Abandonarea fumatului este obligatorie în special la pacienţii cu afectarea ochilor.
  • Indiferent ce vîrstă aveţi, dacă nu aţi făcut-o pînă acum, faceţi un set complet de analize. Discutaţi cu medicul dvs. care sunt analizele recomandate. Păstraţi toate aceste analize într-un dosar special.
  • Cînd aveţi o problemă medicală, consultaţi mai întîi un medic. Nu vă bazaţi pe sfaturile prietenilor, informaţii din reviste sau de la posturile de televiziune.
  • Păstraţi în permanenţă la dvs. unul dintre biletele de ieşire din spital sau o hîrtie pe care să fie notate medicamentele pe care le folosiţi zilnic. Aceste date pot fi utile în cazul unei internări de urgenţă.

Important de reţinut:

  • Guşa difuză toxică în majoritatea cazurilor nu prezintă dificultăţi de tratament, dacă este tratată cu răbdare atît din partea pacientului, cît şi din partea doctorului.
  • Uneori pentru concretizarea diagnosticului, precizarea complicaţiilor şi a bolilor asociate va fi necesar efectuarea unor investigaţii speciale, consultaţia altor specialişti.
  • Tratamentul se menţine pentru o durată medie de 1,5–2 ani, cu variaţii legate de doze şi de combinaţia medicamentelor.
  • Metoda cea mai bună de a avea rezultate favorabile este recomandarea terapeutică a medicului, eventual a endocrinologului (şi nu a rudelor, a vecinilor, a altor cunoştinţe cu ,,aceeaşi’’ boală).
  • Colaborarea cu medicul curant este cheia succesului, pentru ca atitudinea şi administrarea tratamentului să fie adaptată variatelor condiţii de viaţă ale pacientului, astfel încît acesta să nu se simte fără disperat şi să poată atinge eutiroidia (funcţie normală a tiroidei).
  • Vizitele de control la endocrinolog sunt esenţiale în supravegherea evoluţiei bolii, prevenirea eventualelor complicaţii, cu efectuarea de teste pentru evaluarea eficacităţii tratamentului. Unele examinări vor fi necesar de repetat lunar (dozarea hormonilor serici) sau chiar mai frecvent (analiza sîngelui la debutul tratamentului, 1 dată la 10 zile).
  • Respectaţi cu stricteţe tratamentul prescris de medicul dvs. şi informaţi-l despre efectele acestuia! Administrarea medicamentului poate fi întreruptă doar de către medicul dvs.
  • Discutaţi despre tratamentul dvs. la fiecare consultaţie: rugaţi-l pe medicul dvs. să vă pre-scrie pentru fiecare medicament doza şi timpul de administrare; aduceţi medicamentele sau lista cu medicamentele pe care le administraţi la fiecare control; discutaţi despre influenţa medicamentelor asupra simptomelor; după vizita de control arătaţi familiei dvs. lista de medicamente pe care trebuie sa le administraţi. Păstraţi lista acasă într-un loc unde oricine o poate găsi.
  • Tratamentul chirurgical şi radioterapia sunt posibile doar după obţinerea eutiroidiei (normalizarea funcţiei tiroidiene) prin mijloace medicamentoase.
  • Evitaţi orice efort fizic şi stresul pînă la ameliorarea stării (cel puţin 15 zile de la debut).
  • Guşa difuză toxică nu este neapărat o boală dramatică şi invalidizantă. Este o boală asupra căreia puteţi acţiona, dar numai prin respectarea recomandărilor medicale şi acceptarea unui mod de viaţă sănătos.
  • După tratament chirurgical se va face obligatoriu examenul histologic. Diagnosticul de cancer se pune doar după examenul microscopic.
  • Oftalmopatia autoimună endocrină (afectarea ochilor) decurge independent de evoluţia GDT, poate persista sau chiar se poate agrava după dispariţia tireotoxicozei. Uneori poate apărea după radioterapie sau poate progresa după tratament chirurgical.

Evolutie

Dacă nu vă veţi adresa la endocrinolog, tireotoxicoza vă va crea alte probleme de sănătate. Una dintre ele este afectarea inimii cu bătăi neregulate de inimă, dificultate la respiraţie. La femeile cu tireotoxicoză vor apare probleme de menţinere a sarcinii cu avorturi spontane sau chiar infertilitate. Femeile însărcinate riscă să nască prematur sau să nască copii cu greutate mică. O altă problemă este afectarea oaselor (un risc mare de subţiere a oaselor (osteoporoză) şi de fracturi).

Tireotoxicoza şi sarcina

În cadrul pregătirii pentru o viitoare sarcină este obligatorie şi testarea funcţiei tiroidiene, pentru a exclude o afecţiune tiroidiană care ar pune în pericol dezvoltarea fătului. Pentru dezvoltare copilul dvs. are nevoie de nivel normal de hormoni tiroidieni materni. În primul trimestru de sarcină la făt nu funcţionează glanda tiroidă, necesarul de hormoni fiind asigurat de mamă. 
Trebuie să ştiţi că în timpul sarcinii glanda tiroidă produce mai mulţi hormoni tiroidieni. Nu trebuie să vă alarmeze rezultatele analizelor. Acesta este un alt motiv pentru care trebuie să consultaţi un endocrinolog, care va stabili dacă modificările sunt patologice sau doar trecătoare şi necesită doar urmărire în timp.
Chiar dacă vi s-a stabilit diagnosticul de tireotoxicoză sarcina nu este contraindicată, deoarece în prezent sunt metode conservative de tratament inofensive pentru făt. Dar atît timp cît boala nu este compensată folosiţi anticoncepţionale pînă la stabilizarea stării şi apoi să evaluaţi posibilitatea unei sarcini. Discutaţi cu medicul despre metodele de contracepţie, alegînd-o pe cea mai eficientă. Trebuie să fiţi informată despre durata terapiei (12–18 luni), cu amînarea sarcinii.
Dacă suferiţi de tireotoxicoză şi doriţi sarcina, sunteţi obligată să vă consultaţi cu medicul dvs., pentru a putea planifica sarcina cu un control adecvat al bolii, pentru a preveni agravarea stării dvs., dar şi afectarea fătului. 
În timpul sarcinii sunteţi obligată să consultaţi endocrinologul lunar, să efectuaţi analiza hormonilor tiroidieni lunar pentru a monitoriza permanent starea funcţională a tiroidei. Înrăutăţirea stării sau apariţia a noi semne necunoscute impune o consultaţie suplimentară fără amînare la medic.

Deci e necesar: Fiți cu noi pe facebook:

  • Să mergeţi la medic pentru o consultaţie preconcepţională (pînă la sarcină).
  • Cereţi să vă fie testată glanda tiroidă (valorile TSH seric, T4, T3, si markerii anti-TG, anti-TPO).
  • Dacă sunteţi deja insărcinată, mergeţi la medic pe cît e posibil mai devreme.
  • Raportaţi medicului toate simptomele noi apărute sau problemele, cu care vă confruntaţi „indici” servesc ca un ajutor preţios în stabilirea diagnosticului.
  • Aflaţi dacă cineva dintre membrii familiei suferă sau au suferit de dereglări tiroidiene şi informaţi medicul despre acest fapt.
  • Chiar dacă rezultatele testării nu indică schimbări patologice, fiţi precauţi şi administraţi necesarul de iod şi de vitamine, atît pînă la sarcină cît şi pe parcursul ei.
  • Daca aţi fost diagnosticată cu hipertiroidie, începe tratamentul indicat imediat (chiar dacă sunteţi însarcinată, preparatele indicate, de obicei, nu creează pericol pentru viitorul copil).
  • Mergeţi frecvent la medic (monitorizarea riguroasă asigură succesul tratamentului).
  • Este util să testaţi funcţia tiroidei pe parcursul primului an după nastere (pentru excluderea aşa-numitei tireoidite post partum).
  • Cereţi ca copilul dvs. să fie testat la TSH seric pe parcursul lunii a doua de viaţă (6-8 săptămîni de la naştere).

 

Protocol clinic naţional „Tireotoxicoza” Chişinău 2008