Fii Sanatos

Variola

Generalitati

Variola (smallpox) este o boală contagioasă, de natură virotică (virusul variolic), un membru al genului Orthopoxvirus, familia Poxviridae.

Virusologii consideră că a evoluat dintr-un poxvirus prezent la rozătoarele africane în urmă cu 10 milenii. Numele derivă din cuvîntul latin pată, datorită faptului că apar erupții sub formă de pete pe față și corp. Variola infectează în mod natural numai oamenii, neexistînd gazde intermediare. Virusul poate supraviețui în mediu o perioadă scurtă de timp și este mult mai stabil la temperaturi joase și umiditate scăzută. Variola a fost una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii, omorând și desfigurând un număr imens de oameni de-a lungul secolelor; numai în secolul al XX-lea au murit de variolă între 300 și 500 de milioane de oameni. Numai în 1967 s-au îmbolnăvit de variolă circa 15 milioane de oameni și au căzut victime acestei boli două milioane. În același an Organizația Mondială a Sănătații a desfășurat o campanie intensă de vaccinare și de informare a opiniei publice cu privire la această boală. În 1977, variola a fost total eradicată; de atunci nu s-a mai semnalat nici un caz.

Variola este singura afecțiune contagioasă ai cărei germeni au fost total eliminați din mediul natural. Variola se localizează în vasele de sînge mici de piele, în gură și gît. În piele, rezultatul este o erupție maculo-papulară caracteristică, urmată de vezicule umplute cu lichid. Orbirea e rezultatul unor ulcerații corneene și cicatrici, și deformarile la nivelul membrelor din cauza artritei și osteomielitei, sunt complicații mai puțin frecvente, observate la aproximativ 2-5% din cazuri.

Clasificare

Sunt două tipuri de variolă.

  • Variola majoră, care are 4 subtipuri:
    • variola obișnuită (90%)
    • variola modificată, o formă mai blîndă, dezvoltată la persoanele vaccinate
    • variola malignă, o formă severă, fără leziuni evidente pe suprafața pielii
    • variola hemoragică sau fulminantă, o formă rară, foarte severă și fatală, în care se dezvoltă hemoragii cutanate și mucoase.

  • Variola minor, mai puțin comună și mai puțin virulentă:
    • variola sine eruptione (fără erupții)
    • forma pulmonară, caracterizată prin simptome severe precum cianoză și infiltrate pulmonare bilaterale, la persoanele cu imunitate slabă.
    • forma faringiană, la indivizii imunizați, sub formă de enantem și pete la nivelul palatului moale, uvulei și faringelui.
    • forma influenza-like, sub formă de rash (erupții cutanate continue și omologe)

Cea mai comună și severă formă este variola majoră cu o erupție mult mai extinsă și febră mai mare. Variola majoră, o boală mult mai gravă, are o rată de mortalitate globală de 30-35%. Complicații pe termen lung, datorită infecției Variolei majore, includ cicatrici caracteristice, de obicei pe față, care apar în 65-85% din supraviețuitori. Variola minoră este o prezentare mai puțin comună, și mai puțin severă, provoacă o formă mai ușoară de boală (de asemenea, cunoscut sub numele de alastrim, cottonpox, milkpox, whitepox, și mâncărime cubanez), cu rate de deces istorice de 1% sau mai puțin. Subclinice (asimptomatice), infecții cu virusul variolei au fost observate, dar nu sunt comune. În plus, o formă numită variola sine eruptione (variola fără erupții cutanate), este văzută, în general, la persoanele vaccinate. Acest formă este marcată de o febră care apare după perioada de incubație de obicei și poate fi confirmată doar de studii de anticorpi sau, mai rar, prin izolarea virusului.

Mod de răspîndire

Variola este o afecțiune contagioasă. Poate trece de la o persoană la alta prin tuse, strănut, respirație sau prin contactul direct cu crustele sau cu lichidul din vezicule/pustule. Se poate transmite chiar și prin obiectele personale ale pacientului sau lengeria de pat.

Variola se transmite cel mai ușor în prima săptămînă de la apariția erupției. Pe masură ce apar crustele, persoana este mai puțin contagioasă. Dar o persoană poate răspîndi virusul din momentul apariției erupției pînă în momentul căderii crustelor.

Dacă cineva ar elibera o cantitate mică de virus în aer, este posibilă răspîndirea la un număr mare de oameni. Virusul poate supraviețui în mediu între 6 și 24 de ore, în funcție de condițiile meteorologice. Persoanele care devin infectate și se îmbolnăvesc de această boală trebuie să fie izolate de ceilalți oameni pentru a preveni răspîndirea. Dacă au apărut cazuri de variolă, persoanele care cred că au fost expuse trebuie să sune la departamentul de urgență. Nu este bine să meargă direct la spital, întrucît pot contamina și alți oameni. Fiți cu noi pe facebook:

Simptome

Perioada de incubație variază între 7 și 17 zile, cînd pacienții nu sunt contagioși.

Faza prodromală durează între 2 și 4 zile și este caracterizată prin: febră înaltă (38-40), oboseală,  severă, dureri de spate, faringită, greață, vomă (rar), stare de prostrație, enantem al mucoasei limbii și orofaringelui. În 10 % din cazuri apare un rash cutanat fin, eritematos, macular.  Răspîndirea virusului în organism și contagiozitatea sunt maxime la începutul enantemului și durează pînă la vindecarea completă a leziunilor cutanate.

Rashul caracteristic variolei începe să se dezvolte după faza prodromală. Apar mai întîi macule mici, roșii, prima dată la nivelul feței, apoi se răspîndesc la nivelul trunchiului și membrelor, pentru ca apoi să se răspîndească de-a lungul întregului organism.

În următoarele 2-3 săptămîni, erupția roșie și aplatizată devine fermă și bombată și se transformă în pustule. Apoi crusta cade la 3-4 săptămani de la prima apariție a simptomelor, determinînd cicatrici permanente.

Poate exista o confuzie între erupția severă de varicelă și cea de variolă. Dar virusuri diferite determină aceste două boli. Fiți cu noi pe facebook:

Diagnostic

Criteriile de diagnostic se împart în 2 clase:

  1. Majore:
    1. prodrom febril cu 1- 4 zile înainte de apariția rash-ului. Febra mai mare de 38,8 și este însoțită de simptome ca: stare de prostrație, cefalee, dureri a coloanei vertebrale, frison, vomă, dureri abdominale severe.
    2. leziuni clasice ale variolei: rotunde și bine circumscrise, ombilicate și/sau confluente.
    3. leziuni cutanate aflate în același stadiu de dezvoltare în orice parte a corpului.

  2. Minore:
    1. distribuție centrifugă a rash-ului, cu concentrație maximă a leziunilor la nivelul feței și extremităților distale.
    2. primele leziuni sunt cele ale mucoasei orale și ale palatului, feței, antebrațelor.
    3. pacientul este într-o stare toxică avansată, muribundă.
    4. evoluție lentă a rash-ului (1-2 zile pentru fiecare stadiu), de la macule la papule, de la papule la pustule și de la pustule la cicatrici.
    5. leziuni ale palmelor și plantelor.

Dacă un medic suspectează apariția unui caz de variolă, acesta poate fi un caz de urgență medicală pe tot globul. Autoritățile vor reține orice persoană expusă sau presupus bolnavă pentru a preveni răspîndirea. Apoi vor fi trimise probe biologice către institute internaționale pentru a testa prezența virusului. Dacă este confirmat primul caz, medicul poate ulterior diagnostica boala fără teste de laborator. Diagnosticul se va pune pe observarea erupției pacientului și anamneza referitoare le expunerea la virusul variolei. Fiți cu noi pe facebook:

Tratament

Nu există un tratament curativ pentru variolă. Tratamentul este strict simptomatic și include consumul unei cantități suficiente de apă și administrarea unor medicamente simptomatice pentru controlul durerii și al febrei. Pentru a preveni răspîndirea virusului, persoana infectată trebuie izolată de ceilalți pînă cînd nu mai este contagioasă. Fiți cu noi pe facebook:

Evolutie

Complicații

  • dermatologice: abcese/furuncule în urma infecției bacteriene secundare, sepsisul și cicatricile cutanate similare cu cele post-acneice;
  • oftalmologice: blefarita, conjunctivita, ulcerații corneene, keratita și orbirea (1 %);
  • ortopedice: artrita (2 %), osteomielita varioloasă, afectarea simetrică a articulațiilor cotului;
  • respiratorii: edem pulmonar, pneumonita și bronhopneumonia.


Profilaxia

Persoanele care au suferit de variolă, nu se mai pot îmbolnăvi. De asemenea există un vaccin împotriva variolei. Acesta conține virusul care are o structură asemănătoare cu cel al variolei, dar este mai sigur. Dacă o persoană este vaccinată înainte de a fi expusă la virusul variolei, acesta o va proteja pentru 3-5 ani. Iar revaccinarea ulterioară poate proteja o persoană pentru următorii 10-20 de ani.

Vaccinul este eficient chiar dacă nu este administrat înainte de expunere. Majoritatea persoanelor care se vaccinează în primele 3 zile de la expunerea la virusul variolei nu vor dezvolta simptome sau vor avea simptome mai puțin severe. Vaccinarea chiar și după 4-7 zile de la expunere poate fi eficientă.

În trecut, cînd se diagnostica infecția cu virusul variolei, persoana infectată era izolată de ceilalți pentru a preveni răspîndirea infecției. Orice persoană expusă era apoi vaccinată. Această practică, numită vaccinare în cerc, a jucat un rol important în eradicarea variolei. Mulți experți consideră mai potrivită această vaccinare în cerc decît vaccinarea în masă în cazul reapariției variolei.

Întrucît există riscul unor reacții severe la vaccin, imunizarea de rutină împotriva variolei nu s-a mai realizat. Toți copiii și majoritatea adulților de astăzi au risc de infecție, dacă ar fi expuși la virusul variolei.

NB! Orice caz suspect sau confirmat de variolă trebuie raportat către oficialitățile de stat și către Centrul de Control și Prevenire a Bolilor Infecțioase și se declanșează stare de alertă globală. Fiți cu noi pe facebook: