Fii Sanatos

Pielonefrita acută la adult

Generalitati

Pielonefrită acută reprezintă o inflamaţie acută bacteriană a parenchimului renal, survenită pe parenchimul renal neafectat. Pacienţii cu pielonefrită acută constituie pînă la 3-5% dintre pacienţii internaţi în clinicele urologice şi nefrologice. Este o afecţiune renală extrem de severă, care, fără tratament antibacterian adecvat administrat la timp, se complică cu supuraţie şi are o letalitate înaltă. Astfel, diagnosticul şi tratamentul precoce sunt absolut necesare pentru salvarea vieţii pacientului. În SUA anual se înregistrează circa 200-300 de cazuri de pielonefrită acută, care necesită spitalizare, la un milion de populaţie. Letalitatea, chiar în condiţii de terapie intensivă, atinge 10-20% în unele grupuri de pacienţi.

Pielonefrita acută poate fi ascendentă, care se dezvoltă în urma unei infecţii a căilor urinare, care s-a ridicat pînă la rinichi; sau hematogenă, cînd germenul bacterian nimereşte în parenchimul renal dintr-un focar infecţios situat la distanţă. Pielonefrita acută ascendentă cel mai des este provocată de Escherichia coli şi de alte enterobacterii, Proteus spp., Pseudomonas aeruginosa. Pielonefrita acută hematogenă este, în majoritatea cazurilor, condiţionată de Staphilococcus aureus şi de Enterococcus spp. Pielonefrita se poate complica cu supuraţia focarelor inflamate ale parenchimului renal (pielonefrită apostematoasă, abces renal, carbuncul renal), care în continuare poate să se răspîndească la structurile anatomice adiacente (pionefroză, paranefrită) sau poate determina dezvoltarea septicemiei şi a septicopiemiei. Fiți cu noi pe facebook:

Simptome

Simptomatologia pielonefritei acute cuprinde o triadă diagnostică:

  1. durerea lombară (în flanc),
  2. modificările patologice în urină – piurie (urină tulbure, uneori cu sediment şi cu un miros neplăcut)
  3. febra (se pot asocia şi alte semne ale inflamaţiei sistemice ca frisoanele, transpiraţiile, dereglările de conştienţă, durerile în muşchi, în oase, în articulaţii etc.).

Debutul maladiei este brusc, cu manifestare maximă a tabloului clinic practic din prima zi. Fiți cu noi pe facebook:

Diagnostic

Diagnosticul pielonefritei acute se bazează pe confruntarea datelor clinice şi anamnestice (triada diagnostică), confirmarea prezenţei unei infecţii urinare acute (creşterea bacteriilor în urină, leucociturie neutrofilică, cilindrurie leucocitară) şi a sindromului răspunsului inflamator de sistem (leucocitoză neutrofilică, deviere spre stîngă, creşterea VSH-ului şi a reactanţelor fazei acute de inflamaţie).

Riscul înalt al complicaţiilor locale supurative, evaluarea factorilor potenţiali de risc, precum şi necesitatea diferenţierii de pielonefrita cronică obligă aplicarea dinamică intensivă a metodelor imagistice ca ecografia renovezicală, urografia, i.v., tomografia computerizată şi imagistica prin rezonanţă magnetică (eventual cu contrast). Uneori este necesară efectuarea însemînţării bacteriene din sînge. Depistarea unui focar purulent cert delimitat sau a unui bloc infrarenal, care favorizează dereglările pasajului urinar şi menţinerea procesului inflamator la nivelul sistemului calice-bazinet şi al parenchimului renal, servesc drept indicaţii pentru intervenţie chirurgicală.

De reţinut că, în pielonefrită cronică, predomină deficitul factorilor de protecţie a gazdei, iar în pielonefrită acută procesul patologic renal este în mare parte determinat de virulenţă şi de alte proprietăţi agresive ale microorganismului în cauză, care afectează ţesutul renal indemn. Astfel, tratamentul antibacterian adecvat reprezintă cheia de boltă în succesul final al tratamentului pielonefritei acute.  Fiți cu noi pe facebook:

Tratament

Tratamentul pielonefritei acute este complex şi cuprinde:

  • respectarea repausului fizic şi a regimului dietetic pînă la dispariţia semnelor de inflamaţie renală şi sistemică,
  • administrarea antibioticelor,
  • terapia sindromului algic,
  • mai tîrziu – tratamentul antiagregant şi fitoterapeutic.

În caz de complicaţii supurative poate fi necesară o intervenţie chirurgicală de urgenţă. Prezenţa maladiilor asociate somatice severe semnificativ complică evoluţia pielonefritei acute.

Profilaxia dezvoltării pielonefritei acute poate fi realizată prin: Fiți cu noi pe facebook:

  • evitarea suprarăcelilor şi a altor acţiuni nefaste ale mediului înconjurător, ce afectează statusul imun;
  • tratamentul la timp al infecţiilor tractului urinar inferior;
  • tratamentul adecvat al patologiilor somatice severe;
  • minimizarea şi respectarea regulilor de antiseptică şi de aseptică în decursul intervenţiilor chirurgicale pe sistemul uropoietic, care trebuie să fie efectuate sub acoperirea preparatelor antibacteriene.

Protocol clinic naţional „Pielonefrita acută la adult”, Chişinău 2009