Fii Sanatos

Rujeola

Generalitati

Rujeola (pojar) este o infecție virală acută, extrem de contagioasă, caracterizată prin febră, tuse, rinoree, conjunctivită, enantem pe mucoasele bucale sau labială și o erupție cutanată maculopapulară generalizată. Este una dintre bolile eruptive și contagioase ale copilăriei. Boala este mai gravă în cazul sugarilor și copiilor mici, cu complicații pulmonare și mortalitate destul de ridicată.

Receptivitatea este generală, cu excepţia sugarilor sub 4-6 luni, care sunt protejaţi prin anticorpii transmişi de la mamă. Poate apărea la orice vârstă, la persoanele nevaccinate sau, în cazul celor vaccinate cu o singură doză, boala se poate manifesta la un interval de 18-20 ani (prin epuizarea anticorpilor). Curba lunară și sezonieră a incidenței rujeolei atinge un maxim în lunile de primăvară (aprilie-mai) și un minim în august și septembrie.

Rujeola este produsă de un paramixovirus. Este extrem de contagioasă și se răspândește în principal prin picături de secreție nazofaringiană (picături Flügge) ale unei persoane aflate în stadiul prodromal sau eruptiv precoce al bolii sau prin nucleii de picături transmiși aerian. Răspândirea indirectă prin persoane neinfectate sau prin obiecte este rară. Perioada de contagiune a bolii începe cu 2-4 zile înaintea apariției erupției și durează până la 2-5 zile după debut. Virusul dispare din secrețiile nazale sau faringiene în momentul în care iritația începe să se reducă. Persoanele care prezintă descuamare ușoară după iritație nu mai sunt contagioase.

Un episod de rujeolă conferă imunitate pe viață. Fiți cu noi pe facebook:

 

Simptome

Rujeola tipică începe după o perioadă de incubație de 7-14 zile, cu simptome pseudogripale ca febră prodromală, rinoree, tuse chinuitoare și conjunctivită. Petele patognomonice - enantem pe mucoasele bucale sau labială (semnul Koplik) apar după 2 pînă la 4 zile, de obicei pe mucoasa bucală, în dreptul molarilor superiori 1 și 2. Aceste pete seamănă cu granulele fine de nisip alb, înconjurate de areola inflamatorie. Dacă sînt numeroase, întregul cîmp apare ca un eritem pestriț. Apar faringita și inflamația mucoasei laringiene și traheobronșice.

Iritația caracteristică apare la 3-5 zile de la debutul simptomelor, de obicei la 1-2 zile după apariția semnului Koplik. Erupția debutează în fața sau în spatele urechilor și laterocervical, sub forma unor macule neregulate care devin rapid maculopapulare și se extind rapid (în 24 pînă la 48 ore) pe trunchi și pe extremități, în timp ce încep să pălească pe față. Dacă iritația este deosebit de severă, apar peteșiile sau echimozele. Gâtul este roșu, cu pete intens congestive, uneori chiar hemoragice, limba este roșie pe margini, cu tendință la descuamare.

Apar tulburări digestive cu vomă, diaree, dureri abdominale, ce pot simula chiar o apendicită.

Simptomele nervoase constau în: indispoziție, iritabilitate, dureri de cap, cu stare generală gravă, mai ales la adulți.

Un alt simptom este inflamarea ganglionilor limfatici, care sunt ușor măriți.

În perioada de vîrf a bolii, temperatura poate depăși 40 °C (104 °F), cu edem periorbital, conjunctivită, fotofobie, tuse chinuitoare, iritație extensivă și prurit blînd; în general, pacientul are un aspect bolnav.

Simptomele și semnele generale evoluează în paralel cu severitatea erupției și variază de la o epidemie la alta. După 3 pînă la 5 zile, febra scade, starea pacientului se ameliorează și iritația începe să pălească rapid, lăsînd în urmă o decolorare bronz-maronie, urmată de descuamare.  Fiți cu noi pe facebook:

Diagnostic

Diagnosticul diferențial al sindromului rujeolei atipice este similar cu cel al rujeolei tipice; cu toate acestea pleiomorfismul iritației și semnele generale severe care se constată uneori pot sugera febra pătată a Munților Stîncoși, leptospiroza, varicela hemoragică sau infecție meningococică; alte diagnostice diferențiale includ anumite pneumonii bacteriene sau virale, colagenoze, cum ar fi AR juvenilă, și sindromul Kawasaki (sindrom ganglionar cutaneomucos). Antecedentele de expunere la rujeolă și administrarea anterioară a vaccinului cu virus inactivat sugerează diagnosticul, dar confirmarea diagnosticului poate să facă necesară izolarea virusului, studii serologice sau ambele. 

Tratament

Tratamentul bolii este simptomatic și de susținere: antipiretice pentru combaterea febrei și hidratare. Izolarea se recomandă de la primele semne de boală până la 6 zile după apariția erupției. Se recomandă dezinfecția camerei bolnavului și izolarea suspecților ca măsuri de profilaxie specifică. Complicațiile grave ale rujeolei pot fi evitate cu un tratament adecvat, care poate salva viața copilului. Se recomandă alimentația și hidratarea corectă a copilului. O bună recomandare ar fi suplimentarea cu vitamina A, deoarece reduce durata şi riscurile bolii. 

Modul cel mai eficace de a preveni rujeola este vaccinarea ROR.

Evolutie

Complicațiile apar mai ales la copiii mici. Acestea pot fi: diareea (severă mai ales în cazul sugarilor), otita medie, pneumonia, encefalita, decesul. Copiii malnutriți, cu carențe de vitamina A, cei al căror sistem imunitar este afectat (SIDA sau alte boli) sunt cei mai expuși complicaților. 

Rujeola scade mult capacitatea de apărare a organismului, astfel încât infecțiile microbiene ulterioare pot îmbrăca forme grave. Suprainfecțiile bacteriene se produc frecvent, ducînd la pneumonie, otită medie și alte infecții supurative. Rujeola produce o suprimare tranzitorie a hipersensibilității întîrziate, conducînd la o inversare tranzitorie a testelor cutanate la tuberculină și histoplasmină, anterior pozitive, și agravînd uneori o TBC activă sau reactivînd o TBC latentă.

O exacerbare a febrei, modificarea formulei leucocitare de la leocopenie la leucocitoză, alterarea stării generale, durerea și prostrația sugerează o complicație infecțioasă bacteriană. Pacienții imunodeprimați pot dezvolta o pneumonie severă, progresivă, cu celule gigante, neînsoțită de iritație. Purpura trombocitopenică acută, uneori cu manifestări hemoragice severe, poate complica faza acută a rujeolei. Encefalita apare în proporție de un caz la 1000 pînă la 2000 de cazuri de rujeolă, de obicei la 2 zile pînă la 3 săptămîni după debutul iritației, adesea debutînd cu febră ridicată, convulsii și comă.

Evoluția poate să fie scurtă, cu recuperare în aproximativ 1 săptămînă, sau se poate prelungi, ducînd la afectare gravă a SNC sau la deces. Panencefalita sclerozantă subacută (PESS) se asociază adesea cu virusul rujeolei.

Sursa: www.sfatulmedicului.ro, www.sant.ro, www.wikipedia.ro