Fii Sanatos

Pielonefrita cronică este o afecţiune infecţioasă cronică a rinichiului, de origine microbiană, ce afectează toate structurile rinichiului (sistem colector, ţesut interstiţial).

Care sunt cauzele şi factorii de risc în pielonefrita cronică?

Persoanele cu risc sporit de dezvoltare a pielonefritei cronice sunt femeile însărcinate, persoanele în etate şi persoanele cu sistemul imun slăbit, la fel ca şi persoanele cu: infecţii urinare netratate, reflux vezicoureteral (o condiţie medicală ce cauzează refluxul urinei din vezică în rinichi), obstrucţia urinară (calculi renali), afectarea inervaţiei vezicii urinare, diabetul zaharat, cateter urinar mai mult de 2 săptămîni, malformaţiile congenitale ale rinichilor. Fiți cu noi pe facebook:

Simptomatica este diferită, polimorfă, la debut semnele rar sunt specifice:

• dureri în spate sau în regiunea inghinală,
• urinări frecvente şi/sau urgente, dureri şi usturimi în timpul urinării,
• febră,
• greţuri şi vome,
• puroi şi sînge în urină.

La o parte dintre pacienţi manifestările pielonefritei pot fi subclinice.

Atunci cand leziunile renale sunt extinse şi funcţia renală este perturbată pot aparea

• poliuria şi nicturia,
• polidipsia,
• hipertensiunea arterială moderată.

Evoluţia spre insuficientă renală cronică este semnalată de aparitia asteniei fizice, a oboselii permanente, a durerilor de cap, scadere ponderală, lipsa poftei de mîncare, greţuri, vărsături, dureri osoase. Fiți cu noi pe facebook:

Dacă un medic suspectează o infecţie renală, el poate să pună întrebări despre obiceiurile de toaletă a pacientului sau despre o infecţie urinară anterioară. Examinarea medicului va include măsurarea temperaturii corpului şi palparea abdomenuluiu pentru determinarea zonelor dureroase. Un număr de cercetări clinice pot fi necesare pentru stabilirea diagnosticului, inclusiv: Fiți cu noi pe facebook:

• analiza generală a urinei (pentru determinarea prezenţei leucocitelor şi a bacteriilor în urină),
• urocultura cu antibioticogramă (permite determinarea prezenţei şi a caracteristicilor bacteriilor în urină, precum şi sensibilitatea germenilor bacteriene faţă de antibiotice),
• ecografia
• urografia intravenoasă (vizualizează modificările patologice a parenchimului renal şi a sistemului calice-bazinet).

Regimul se stabileşte în funcţie de severitatea stării generale, de faza bolii, de complicaţii survenite şi de gradul de insuficienţă renală cronică. Se recomandă alimentaţia cu conţinut echilibrat de proteine, lipide, glucide, vitamine. Lichidul folosit se ajustează conform diurezei, se limitează în caz de ede-me şi hipertensiunea arterială sau este crescut pe timp de cîteva săptămîni în caz de nefrolitiază. Sa-rea de bucătărie se limitează în caz de edeme şi de hipertensiune arterială. Tratamentul medicamentos cuprinde: terapia antiinfectioasă, restabilirea pasajului urinar, îmbunătăţirea hemodinamicii renale, aplicarea remediilor antiinflamatoare nesteroidiene, fitoterapia, fizioterapia, tratamentul complicaţiilor pielonefritei cronice. Tratamentul chirurgical este direcţionat la restabilirea fluxului urinar normal şi include: nefrostomia, decapsularea renală, tratamentul chirurgical al adenomului de prostată, nefropielotomia, lichidarea refluxului vezicoureteral. Respectarea indicaţiilor medicului este extrem de importantă pentru ameliorarea stării generale şi prevenirea acutizărilor noi. Fiți cu noi pe facebook:

Care sunt metodele de profilaxie a pielonefritei cronice şi infecţiilor tractului urinar? Fiți cu noi pe facebook:

1. Urinaţi frecvent (fiecare 3-4 ore).
2. Consumaţi 6-8 păhare de lichid fiecare zi (pînă la 2-3 litri pe zi, dacă nu aveţi edeme sau hipertensiune arterială).
3. Evitaţi consumul felurilor de mîncare puternic condimentate: aceste substanţe irită căile urinare, fiind eliminate din organizm cu urina.
4. Evitaţi umeditatea în exces în regiunea genitală folosind lenjerie din bumbac şi evitînd lenjeria mulată pe corp. Schimbaţi imediat lingeria udă după exerciţii fizice sau costumul de baie. Nu staţi timp îndelungat în baie sau duş fierbinte.
5. Respectaţi igiena personală zilnic, în special regiunea anogenitoperineală.
6. Evitaţi folosirea substanţelor chimice, ce pot irita uretra şi duce la infecţii, de asemenea, celor din săpunurile cu mirosuri puternice, deodorante, pudre.
7. Ştergeţi-vă din faţă spre spate după defecaţie sau cînd schimbaţi scutecul.
8. Spălaţi-vă pe mîini şi în zona genitală înainte şi după actul sexual. Urinaţi după fiecare act sexual.
9. Dacă au apărut semnele pielonefritei adresaţi-vă imediat la medic.

Protocol clinic naţional „Pielonefrita cronică la adult”, Chişinău 2009