Fii Sanatos

Ce nu știai despre imunodeficiență

Nu poți avea imunitate, care să te protejeze împotriva tuturor bolilor!

În medicină nu există conceptul de "sistem imun slab", ci un diagnostic clar de "imunodeficiență", ceea ce indică prezența unei boli grave. Contrar opiniilor dominante, cele 4-6 viroze sau infecții pulmonare pe an, în urma cărora organismul își revine rapid, nicidecum nu vorbesc despre o imunitate slabă. Dimpotrivă, boala este o reacție fiziologică a unui sistem imun sănătos, care trebuie să facă față noilor infecții. În rezultatul infecției suportate, se formează memoria imunologică, care persistă mai mulți ani, iar la următoarea întâlnire cu același agent patogen, organismul îl va bloca imediat, preîntîmpinînd manifestarea bolii.

Virozele frecvente la copii, uneori până la zece per an - sunt consecința faptului că sistemul imun pentru prima dată se confruntă cu noi bacterii și viruși. Cu vîrsta, sistemul imun învață să se apere de un număr mare de infecții și bolile sunt mai puțin frecvente. Dar, din cauza diversității mari de agenți patogeni și de capacitatea acestora de a se modifica astfel, încât să nu fie recunoscuți de sistemul imun, este imposibilă protecția față de toate infecțiile. 

Imunodeficiența la copii, reprezintă frecvent o boală genetică

Infecțiile care decurg extrem de sever, sunt dificil de tratat, persistă o perioadă lungă de timp, recidivează, sunt cauzate de agenți patogeni rari și neobișnuiți, sugerează un diagnostic de imunodeficiență primară (IDP). Cauza acestei boli reprezintă o mutație genetică, ce dereglează funcționarea normală a sistemului imun. Actual au fost descoperite mai mult de 200 de mutații, în urma cărora anumite celule ale sistemului imun sau nu se formează sau nu își pot îndeplini funcția. În cele mai multe cazuri, IDP apare la scurt timp după naștere, dar formele ușoare pot decurge neobservat mai mulți ani. 

Un tratament adecvat permite persoanei cu IDP să ducă o viață normală. Schema tratamentului depinde de tipul imunodeficienței.

Imunodeficiența dobândită - SIDA, consecința unei boli grave și tratament dificil

Imunodeficiența secundară (dobîndită) la fel este o afecțiune gravă, dar se dezvoltă sub influența unor factori externi: chimioterapie și radioterapie, arsuri grave, alcoolism, leucemie, medicamente care suprimă activitatea sistemului imun în caz de boli autoimune, virusul HIV sau după transplantul de organe etc. Imunodeficiențele secundare nu apar din cauza stresului, cantității mici de fructe în dietă, stilului de viață sedentar, sau altor factori similari.

În caz de imunodeficiență, persoanele pot fi sensibile numai la anumite virusuri sau bacterii.

Este cunoscut faptul că infecția cu anumite virusuri și bacterii nu în toate cazurile duce la apariția bolii. Moleculele TLR de pe suprafața celulelor sistemului imun, constituie prima linie de apărare împotriva infecției. Acestea sunt macrofagele, granulocitele, celulele dendritice. Când componentele peretelui celular bacterian se leagă cu proteinele TLR, celulelor li se dă alarmă, cu declanșarea ulterioară a reacției inflamatorii și distrugerea agentului patogen.

Dacă sistemul imun al nou-născutului nu ar fi fost slab, el ar fi murit din cauza unei reacții inflamatorii severe

Este cunoscut faptul că sugarii sunt foarte susceptibili la diverse infecții. Oamenii de stiință de mult timp încearcă să explice de ce în primele luni după naștere sistemul imun își îndeplineste atât de rău funcția sa principală. Recent a apărut ipoteza că, fără aceasta ar fi fost imposibil de supraviețuit. În uter fătul se află într-un mediu steril, dar numai până atunci, când începe mișcarea spre căile de naștere, unde se infectează cu fungi și bacterii. Din acel moment, tractul gastro-intestinal, plămânii, mucoasele și pielea devin teritoriu de colonizare a bacteriilor. Răspunsul imun normal la o astfel de invazie nu ar lăsa șanse de supraviețuire copilului, deoarece reacția inflamatorie ar fi prea puternică. Savanții au descoperit un număr crescut de celule producătoare de arginaze în sângele din cordonul ombilical al nou-născuților. Scăderea răspunsului inflamator, aparent, este scopul urmărit de către organismul nou-născutului, când produce substanțe care deprimă sistemul imun.

Nu se știe exact, de ce ne îmbolnăvim mai des în timpul iernii

Răcelile apar cel mai frecvent în sezonul rece, la persoanele din latitudini moderate și ridicate. Este oare această slăbire a imunității influențată de frig? Ne face hipotermia mai vulnerabili la infecții? Ironic, dar oamenii de știință încă nu au găsit un raspuns definitiv la această întrebare. Observațiile n-au relevat nici o legătură între răcirea corpului și apariția patologiilor respiratorii.

Este posibil ca frigul să nu afecteze activitatea generală a sistemului imun, dar protecția locală în zona de pătrundere a infecției - mucoasa nazală -slăbește iarna, ca urmare a inhalării de aer rece și uscat. În rezultatul vasoconstricției locale, sub influența aerului rece, mai puține celule ale sistemului imun (leucocite și macrofage) ajung la prima linie de apărare împotriva agenților patogeni. Aerul uscat și rece, lasă și unele microdefecte în epiteliu, ce contribuie la o accesibilitate mai înaltă pentru viruși.

Reducerea cantității de lumină solară și îmbrăcămintea, care acoperă întregul corp, poate duce la un deficit de vitamina D, care este produsă în piele sub acțiunea razelor UV. Vitamina D este esențială pentru funcționarea normală a sistemului imun, iar lipsa ei duce la creșterea frecvenței IRVA.

Fumatul contribuie la infectarea plămînilor

Fumătorii, mai frecvent decât cei nefumători, suferă de infecții ale căilor respiratorii, ca bronșite și pneumonii. De ce? În veziculele pulmonare (alveole) se află macrofagii - celule capabile să distrugă bacteriile și să prevină apariția infecțiilor. Numărul de macrofagi în plămînii fumătorilor este crescut de mai multe ori, sintetizând enzimi agresive, care pot distruge țesutul sănătos. Deteriorarea cronică a epiteliului pulmonar, de-a lungul anilor poate duce la dereglarea funcțională a plămînilor și dezvoltarea emfizemului pulmonar.

Se presupune că nicotina este un imunosupresor puterinc, care afectează producerea de anticorpi. Din această cauză bolile infecțioase pot decurge mai sever, durează mai mult și duc la complicații mai grave.

Persoana care nu are un diagnostic de imunodeficiență, nu ar trebui să contribuie la „creșterea” imunității

Stimularea imunității este o necesitate vitală pentru pacienții cu imunodeficiențe. În acest caz, tratamentul se efectuează de imunolog, după stabilirea unui diagnostic bazat pe imunogramă și alte examinări. Pacienților li se administrează molecule de protecție care lipsesc, cum ar fi anticorpi sau factori de creștere, care stimulează producția celulelor sistemului imun.

Dar este oare necesar de a stimula imunitatea unei persoane sănătoase? Ar asigura aceasta o protecție suplimentară împotriva bolilor? Medicii și oamenii de știintă nu pot da încă un răspuns cert la această întrebare. Fiți cu noi pe facebook:

www.medportal.ru
www.zdorovieinfo.ru