Fii Sanatos

Rabia umană (turbarea)

Boală infecţioasă acută din grupul zooantroponozelor provocată de virusuri, care se transmit omului de la animalele bolnave prin muşcături ori însalivări ale tegumentelor lezate, ce se caracterizează clinic prin afectarea sistemului nervos central cu sfârşit letal.

Virusul rabic supravieţuieşte numai în organismul animalelor, fiind destul de sensibil la temperaturi ridicate: la temperatura de +60°C el se distruge timp de 10-15 min., iar la fierbere - momentan. La temperaturi joase (-12°C), dimpotrivă se păstrează câţiva ani. În cadavrele animalelor descompuse virusul rabic este inactivat destul de lent.

Sursa de infecţie: Vulpile, lupii, câinii vagabonzi, pisicile, liliacul zburător, bovinele, ovinele, caprinele, cabalinele, porcinele, etc.

Calea de transmitere: Muşcătura anumalului prin însalivarea tegumentelor lezate ale omului.

Este foarte posibil ca un animal să aibă rabie dacă prezintă urmatoarele semne:

• salivare în exces
• lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele sălbatice
• atitudine timidă la un animal de casa care era de obicei prietenos
• nelinişte, excitabilitate, agresiune sau schimbări bruşte de comportament
• animale active noaptea (lilieci, ratoni şi sconcsi) care devin active în timpul zilei
• consumul de substanţe care în mod normal nu sunt comestibile (pica)
• paralizie, care uneori poate fi unicul semn.
  
  

La om rabia se manifestă prin:

• în primele 4-6 săptămâni după muşcătură nu este prezent nici un simptom al bolii, această perioadă fiind perioada de incubaţie a virusului;
• la început apare durerea şi amorţeala în locul muşcăturii;
• tuse sau senzaţie de gât uscat;
• febra;
• arsură, furnicături, prurit în locul muşcăturii;
• durere abdominală;
• anxietate sau nelinişte, până la agitaţie extremă;
• mai târziu apare un comportament bizar (halucinaţii, delir) alternat cu unul normal;
• spasme musculare la nvelul muşchilor feţei, gâtului sau diafragmului, urmate de convulsii;
• frica de apă (hidrofobie) şi frica de aer (aerofobie);
• paralizia;
• fluctuaţii mari ale temperaturii corporale şi pulsului;
• după care survine coma, insuficienţa cardiacă şi cea respiratorie.

Dacă animalul care a muşcat omul este unul cunoscut şi poate fi supravegheat şi investigat de către un medic veterinar timp de 10 zile atunci omul muşcat este supus vaccinării în serie – injectarea unor vaccinuri în serie determină sistemul imun să îşi crească răspunsul împotriva virusului rabic. Însă, dacă animalul este unul vagabond sau sălbatic, care nu poate fi supraveghet sau expus unui control veterinar, atunci pe lângă vaccinarea în serie omului muşcat i se mai administrează şi imunoglobulina antirabică.

Măsuri de profilaxie:

• nu lăsaţi copii să se joace cu animale necunoscute, sau cu cele din cartier dacă nu sunteţi siguri că ele au fost vaccinate;
• curăţarea rănii şi a altor zone expuse cu apa şi săpun. Este necesar apoi un consult medical pentru a se decide dacă sunt necesare şi alte măsuri;
• prelucrarea rănii cu soluţii antiseptice şi cu antibiotice;
• vaccinarea persoanei care a fost muşcată în 3 doze;
• administrarea pe locul muşcăturii a imunoglobulinei antirabice în primele 30 min;
• dacă animalul care provoacă muşcătura este unul domestic (câine, pisică) se încearcă prinderea acestuia sau contactarea propietarului;
• dacă muşcătura este provocată de un animal sălbatic nu se recomandă prinderea acestuia. Trebuie stabilită specia din care face parte animalul şi daca prezintă tulburări ale comportamentului. Dacă animalul a fost ucis, trebuie pastrat capul acestuia, fără a se atinge creierul.
• vaccinarea câinilor şi a pisicilor contra rabiei în mod obligatoriu;
• întrebuinţarea cărnii şi a produselor lactate de la animalele domestice turbate sau suspecte de această maladie, de asemenea sacrificarea şi jupoiatul pielii de la ele este interzis;
• cadavrele animalelor turbate se recomandă mai bine de ars ori de îngropat la o adâncime nu mai puţin de 2 metri, turnând în groapă substanţe dezinfectante;
• încăperile şi toate obiectele, care au fost în contact cu oamenii bolnavi şi animalele turbate, să fie prelucrate cu soluţii dezinfectante;
• după orice muşcătură sau zgârietură puternică trebuie de adresat la medicul de familie;
• medicii specialisti vor hotărâ dacă este necesară vaccinarea antitetanică care oferă protecţie împotriva tetanosului (infecţie ce apare când bacteria tetanica ajunge în contact cu o rană deschisa). Deoarece în muşcătură pot nimeri şi particule de sol în care se poate găsi bacteria tetanică se recomandă revaccinarea sau atunci când există o rană contaminată şi au trecut peste 5 ani de la ultima vaccinare sau dacă nu se cunoaşte data ultimei vaccinări. Se recomandă ca vaccinarea antitetanică să se facă în primele 48 de ore după muşcătură sau contaminarea rănii.

Vaccinarea profilactică

În multe din ţările în curs de dezvoltare din Asia, Africa şi America de Sud rabia este o afecţiune frecventă, majoritatea persoanelor infectandu-se prin muşcături de câine. Vaccinurile antirabice sunt recomandate şi în cazul călătoriilor în zonele rurale ale ţărilor cu risc de infecţie. Deoarece copiii au un risc mai mare decât adulţii de a fi muşcaţi, iar muşcăturile la copii tind să fie mai severe, se recomandă vaccinarea profilactică a acestora înaintea călătoriilor.

ATENŢIE! După orice muşcătură sau zgârietură puternică provocată de căte un animal trebuie de adresat la medicul de familie.  Fiți cu noi pe facebook: