Fii Sanatos

Urolitiază reprezintă o stare patologică, care se caracterizeaza prin prezenţa de calculi (calculi, pietre) în diferite compartimente ale sistemului uropoietic (rinichii, uretere, vezica urinară, uretra), clinic manifestată prin dureri colicative (ex. colica renală), dereglările micţiunii, hematurie, eliminare de săruri (mai rar a calculilor sau a fragmentelor lor). Prevalenţa urolitiazei pe plan global este circa 10% din populaţie. Riscul de formare a calculului este maxim în perioada 20-50 de ani. Raportul bărbaţi : femei este 3:1. Riscul recurenţei se apreciază la nivelul 25-50%. Formarea calculilor se petrece prin sedementarea sărurilor urinare.

Factorii de risc cuprind:

• patologiile ereditare şi antecedentele familiale,
• stază urinară,
• medicamentele litogene, un şir de maladii, asociate cu formarea calculilor,
• hidratare insuficientă, consumul insuficient de fructe şi legume, consumul excesiv de proteine, în special de origine animală.

Există diferite tipuri de urolitiază, fiecare are suplimentar nişte factori de risc specifici. Fiți cu noi pe facebook:

Manifestările urolitiazei cuprind: Fiți cu noi pe facebook:

• colica renală (durere acută undulantă în proiecţia rinichiului cu iradiere jos şi anterior, spre organele genitale externe),
• dureri surde medii/uşoare, continue la nivelul localizării calculului, care pot fi activate de consumul sporit de lichid,
• simţul de greutate în proiecţia rinichiului, în special în caz de infecţie urinară acută supraadăugată sau o hidronefroză asociată.
• durerea este de obicei asimetrică.
• urina este vizual tulbure chiar în absenţa semnelor de infecţie urinară.
• eliminarea calculilor sau fragmentelor lor, frecvent este precedată de colică renală şi/sau hematurie (sînge în urină). Hematuria este variabilă, macrohematuria deseori este precedată de dureri colicative, care indică mişcarea calculului.
• tenesme vezicale (simţul de golire incompletă a vezicii urinare în timpul micţiei) şi fluxul urinar intermitent se întîlnesc în litiază vezicii urinare.
• cu timpul se asociază simptoamele complicaţiilor urolitiazei ca hipertensiunea arterială, insuficienţa renală cronică, infecţiile urinare repetate. Există riscul de dezvoltare a insuficienţei renale acute.

Din metodele paraclinice pe prim plan sunt Fiți cu noi pe facebook:

• ecografia reno-vezicală,
• urografia i.v. (introducerea contrastului intravenos cu filmare consecutivă a eliminării lui prin rinichi) (permit determinarea numărului, formei, dimensiunilor şi localizării calculilor),
• urograma cu determinarea pH-ului şi componenţei sărurilor urinare,
• analiza biochimică a calculului/ fragmentelor lui.

Tratamentul urolitiazei se bazează pe modificarea dietei (aprofundat descrisă în compartimentul „profilaxie”), administrarea unor medicamente speciale în funcţie de componenţa biochimică a calculilor cu scop de dizolvare a lor şi efectuarea intervenţiilor chirurgicale. Ultimele pot fi dechise sau miniinvazive. În caz de o intervenţie miniinvazivă se efectuează distrugerea mecanică, cu ultrasunet, cu laser sau uneori chimică a calculului. Actualmente se prefer intervenţiile chirurgicale miniinvazive, dar ele necesită aparataj sofisticat şi chirurgi special antrenaţi cu experienţă în domeniu. Operaţiile deschise sunt rezervate cazurilor cu dificultăţi tehnice semnificative şi/ sau în caz de calculii mari. Fiți cu noi pe facebook:

Profilaxia urolitiazei este în primul rînd legată cu respectarea regimului dietetic special. Se recomandă consumul sporit de lichid, pînă la 8-10 pahare pe zi. În caz de HTA şi/sau edeme aportul hidric trebuie să fie controlat mai strict, cu excluderea salturilor tensionale, precum şi avansării supraîncărcării cu lichid. Creşterea consumului de lichid se petrece treptat. În caz de realizare a consumului recomandat de lichid urina devine galbenă deschisă sau aproape incoloră. Urină galbenă închisă indică consumul insuficient de lichid. Este necesar de sporit consumul de fibre: tărîţe de ovăz şi de grîu, fasole, pîine de grîu, cereale din grîu, varză şi morcov. Este solicitat consumul redus de carne de vită, de porc şi de pasăre. Consumul adecvat al produselor bogate în calciu (ex. produse lactate), cu realizar ea aportului zilnic al acestui microelement la nivel de 1-1,5 g/zi este de asemenea un pas profilactic important. Se recomandă excluderea/ minimizarea aportului produselor alimentare bogate în oxalaţi: legumele verzi, nucile şi ciocolată. Aportul zilnic de sare de bucătărie se limitează la nivelul 3-5 g/zi. Fitoterapia îndelungată are un rol preventiv în grupelede risc sporit. Administrarea medicamentelor cu scop profilactic în cure îndelungate în funcţie de compoziţia chimică presupusă a calculului se efectuează numai după consultaţia specialsitului.

Protocol clinic naţional ” UROLITIAZA LA ADULT ”, Chişinău 2011