Fii Sanatos

Dermatita atopică este o afecţiune inflamatorie cronică, care se manifestă prin leziuni eczemoase. Majoritatea pacienţilor cu dermatită atopică prezinta un istoric personal sau familial de atopie.  Fiți cu noi pe facebook:

Care sunt alergenii declanșatori ai dermatitei atopice?

• Praful de casă – combinaţie complexă de alergeni; principala componentă alergizantă a prafului fiind acarienii şi produsele activităţii lor.
• Acarienii – căpuşe foarte mici care nu se observă cu ochiul liber; cea mai mare cantitate de căpuşe se găseşte în dormitoare (perne, saltele, plapume, lenjerie).
• Alergenele fungice (mucegai).
• Alergenele epidermice includ particule de piele, mătreaţă şi păr de animale, precum şi alergenii pielii şi ai părului omenesc.
• Fumatul activ şi pasiv.
• Factorii ecologici – nocivităţi habituale, casnice; nocivităţi industriale atmosferice; fum, gaze de eşapament.
• Condiţiile meteo – aer rece, vînt.
• Polenul.
• Produsele alimentare: laptele de vacă, peştele, produsele de mare, mierea de albine, cocao, ciocolata, ouăle, nucile etc.
• Medicamentele şi vaccinurile: antibiotice – peniciline, cefalosporine, tetracicline etc.; sulfanilamide – Biseptol; vaccinurile produse pe embrion de ou – vaccin antigripal.
• Infecţiile virale, bacteriene şi parazitate.
• Factorii de stres.

Dermatita atopică a copilului incepe să se manifeste, în general, la vîrsta de 2-6 luni, dar poate apărea la orice vîrstă, inclusiv la sugarii mai mici de 2 luni. Aceasta formă de dermatită afectează scalpul şi zonele convexe ale feţei, iar în momentul în care copilul începe să meargă sunt afectaţi genunchii, coatele. Principalul simptom al pacienţilor cu dermatită atopică este pruritul cutanat (senzaţia de mîncîrime). Gratajul (scărpinarea) agravează şi întreţine pruritul. Ca urmare a frecării şi a gratajului repetat, tegumentele devin lichenificate (se îngroaşă). 

Caracteristica clinică a dermatitei atopice o reprezintă uscăciunea pielii – xerodermia.

Clasificarea dermatitei atopice în funcţie de suprafaţa afectată:

• Forma localizată, cînd suprafaţa afectării constituie mai puţin de 5% din ţesutul tegumentar.
• Forma raspindită, cînd suprafaţa afectarii se extinde de la 5% pînă la 50% din ţesutul tegumentar.
• Forma difuză, cînd suprafaţa afectării depaşeşte 50% din totalul ţesutului tegumentar.

Ea este agravată de spalarea frecventă şi de utilizarea de detergenţi, săpunuri bazice etc. Anotimpul în care copilul suferă cel mai tare este iarna (frigul şi vîntul agravează dermatita atopică). Fiți cu noi pe facebook:

Este foarte important de ştiut deu toţi membrii familiei pacientului, că dermatita atopică este o boală cronică.

Îngrijirile locale sunt indispensabile şi în afara puseurile inflamatoare (tratament de fond cu emoliente + respectarea unor măsuri legate de igiena tegumentului). 
Glucocorticosteroizii topici sunt eficace şi nu sunt periculoşi, atît timp cît sunt folosiţi judicios, respectînd schemele prescrise de medic.

Absenţa răspunsului la tratament se poate datora fie infecţiilor supraadaugate, fie persistenţei contactului cu alergenii declanşatori (motiv pentru explorări alergologice pentru detectarea acestora). Fiți cu noi pe facebook:

Care sunt recomandările pentru pacienții cu dermatita atopică?

• Îmbrăcămintea – evitarea contactului direct al pielii cu textile iritante (fibre sintetice, lînă); preferarea bumbacului şi inului, haine largi şi nu prea călduroase, pentru a evita transpiraţia. Copilul va fi îmbrăcat conform temperaturii ambientale. Îmbrăcămintea trebuie spălată cu detergenţi blînzi şi bine clătită ; nu sunt permise balsamurile pentru clătit.
• Îmbăierea – de scurtă durată, cu apă nu prea fierbinte, cu săpunuri care nu usucă pielea şi care nu conţin coloranţi şi parfumuri. După baie pielea trebue hidratată.
• Menţinerea unei temperaturi optime în camera de dormit.
• Climatul familial afectuos şi calm, deoarece agitaţia din jurul copilului bolnav scade semnificativ pragul rezistenţei la prurit.
• Fumul de ţigară are un efect nociv prin creşterea riscului de a dezvolta simptome alergice respiratori: rinită şi/sau astm.
• Exerciţiile fizice, sportul – fără restricţii în general; dacă transpiraţiile declanşează puseurile, se va efectua adaptarea progresivă la sport; duş şi emoliente după piscină.
• Soarele – fără restricţie specială; expunere progresivă cu menţinerea îngrigirilor obişnuite şi creme fotoprotectoare în funcţie de fototip, încurajarea vacanţelor de vară la mare. Dacă leziunile sunt exsudative sau infectate, trebuie evitat contactul cu nisipul.
• Creşterea aplicaţiilor de emoliente pe timp rece şi uscat.
• Atenţie la suprainfecţia herpetică – evitarea contactului bolnavului cu pacienţii cu infecţie herpetică activă (herpes labial, nazal etc.) şi suspectarea acestei complicaţii la cei ce fac un episod de acutizare cu aspect clinic neobişnuit.
• Vaccinarea pe pielea neafectată (nu sunt contraindicate vaccinările).
• Alergenele alimentare – pentru copiii cu antecedente familiale: alăptare maternă prelungită (minim 6 luni), fără diversificare precoce, mai ales în cea ce priveşte laptele integral, ouăle, peştele, produsele de mare, nucile, citricele (se vor introduce după vîrsta de 1 an). Din raţia copilului vor fi excluse pe mai mult timp alimentele ce s-au dovedit a fi implicate în apariţia puseurilor (prin anchetă sau investigaţii alergologice speciale).
• Aeroalergenele de interior (praf de casă, de cărţi, acarieni) – măsuri de ventilare eficace, controlul umidităţii (40%), aerisire corespunzătoare, evitare a covoarelor şi a mochetelor în camere, ştergere regulată a prafului cu burete umed, aspirat o dată per săptămînă, spălare a draperiilor de 2-3 ori pe lună, huse de saltea şi de perne din materiale speciale, tratament acaricid la intervale regulate (mai ales pe covoare şi pe mochete).
• Animalele cu blană – evitarea creşterii lor în casă.
• Polenurile (la cei alergici la polen) – evitarea activităţilor la aer liber în zilele uscate şi calde, aerisire dimineaţa şi noaptea, pe timp ploios, duş după expunere, filtre pentru polen în maşină. Animalele şi îmbrăcămintea pot vectoriza polenurile.

Dermatita atopică are o evoluţie, de obicei, de cîţiva ani de zile, cu perioade de remisiune completă (în care copilul nu prezintă deloc leziuni de eczemă la nivelul pielii) sau parţială (cu ameliorarea leziunilor iniţiale) întrerupte de exacerbari. 
Se estimează că, la o dermatită atopică ce debutează înainte de 1 an, există şanse ca la vârsta de 5 ani, 50% din cazuri să nu mai pună probleme. Procentajul de persistenţă dupa pubertate este de 10-15%. La o parte dintre copii cu dermatită atopică vor aparea şi alte manifestări atopice (rinită alergică, astm bronsic, conjunctivită alergică etc.), evoluţie cunoscută şi sub denumirea de „marş atopic”.

Protocol clinic naţional „Dermatita atopică la copil”, Chişinău 2009