Fii Sanatos

Fibrilația atrială

Generalitati

Ce este fibrilația atrială?

Fibrilația atrială este o aritmie frecventă ce apare în special la persoane în vîrstă. În mod normal bătăile inimii sunt ritmice. În fibrilația atrială semnale electrice anormale determină camerele superioare ale inimii, numite atrii, să tremure sau să fibrileze, iar cele inferioare, numite ventricule să se contracte neregulat. Inima în fibrilație face ca sîngele să se acumuleze la nivelul atriilor ceea ce poate duce frecvent la formare de cheaguri. Dacă inima pompează acest cheag în circulație, el poate ajunge la nivelul creierului, obstruînd fluxul sîngelui și determinînd producerea unui accident vascular cerebral. De aceea, medicii specialiști recomandă ca marea majoritate a persoanelor cu fibrilație atrială sa fie tratate cu warfarină sau aspirină – medicamente ce împiedică formarea de cheaguri.

Care sunt cauzele fibrilației atriale?

Bolile care afectează mușchiul inimii sau suprasolicită inima, frecvent determina apariția fibrilației atriale. Aceste boli sunt:

  • hipertensiunea arterială
  • boala reumatismala cardiacă
  • angina pectoral și infarctul miocardic
  • boli congenitale ale inimii
  • insuficiența cardiacă
  • chirurgia cardiacă
  • afecțiuni ale valvelor inimii

Alte afecțiuni ce pot cauza fibrilație atrială sunt:

  • bronhopneumopatia obstructivă cronic
  • hipertiroidism
  • pneumonia - consumul excesiv de alcool

Fibrilația atrială determinată de afecțiuni tratabile, ca de exemplu pneumonia sau hipertiroidismul, se remite de obicei, odată cu vindecarea bolii de bază. Fibrilația atrială apare uneori la persoane sănătoase, aceasta fiind denumită fibrilație atrială izolată. Fiți cu noi pe facebook:

Simptome

Simptomele fibrilației atriale sunt:

  • palpitații (senzația de bătaie a inimii mult mai repede și mai neregulat decît de obicei)
  • puls neregulat
  • dispnee (lipsa de aer) care apare mai ales în timpul efortului fizic sau a emoțiilor puternice
  • fatigabilitate (oboseala)
  • amețeli

Fibrilația atrială este frecvent diagnosticată în timpul unor consultații medicale de rutină pentru că majoritatea acestor pacienți sunt asimptomatici (nu au nici un simptom care să sugereze fibrilația atrială).

Atunci cînd apar următoarele simptome este necesară asistența medicală: Fiți cu noi pe facebook:

  • dureri toracice severe
  • palpitații
  • simptomele unui accident vascular cerebral
  • bătăi neregulate ale inimii
  • stari de leșin
  • dispnee ce se agravează la efortul fizic.

Diagnostic

Ce investigatii sunt efectuate pacienților cu fibrilație atrială?

  • Electrocardiograma este cea mai eficientă metodă folosită pentru a depista fibrilația atrială.
  • De obicei odată cu ea se efectuează istoricul bolii, examenul fizic și o radiografie toracică.
  • Dacă se suspectează existența unei fibrilații atriale episodice, se poate folosi un aparat care înregistrează ritmul cardiac continuu, de obicei pe o perioadă de 24 ore - electrocardiograma Holter.
  • Ecocardiograma aduce numeroase informații despre starea structural și funcțională a inimii: poate evidenția afectarea valvelor și de asemenea, cît de eficient trimite inima sîngele în circulație.
  • Dacă în cadrul tratamentului fibrilației atriale se administrează anticoagulante, sunt necesare teste repetate pentru evaluarea capacității de coagulare a sîngelui.

Tratament

Tratamentul fibrilației atriale – generalitati

Tratamentul fibrilației atriale este important din cîteva motive, care vor fi discutate în continuare.
Un ritm rapid, neregulat, poate afecta miocardul si poate cauza slăbirea sau întinderea acestuia. Acest fapt crește riscul dezvoltării insuficienței cardiace, al apariției durerilor precordiale și chiar a infarctului miocardic sau accidentului vascular cerebral. Tratamentul fibrilației atriale asigură o viata normal și activă pentru majoritatea pacienților. Tratamentul acestei afecțiuni cuprinde: anticoagulante sau aspirină, medicamente care scad ritmul cardiac și uneori medicamente antiaritmice.

Tratament inițial

În cazul în care fibrilația atrială are un ritm rapid sau determină o scădere importantă a tensiunii arteriale, bolnavul va fi internat pentru tratament de specialitate. Dacă fibrilația atrială nu determină simptome severe, pacientul va fi tratat in serviciul ambulator. În cadrul tratamentului se încearcă convertirea ritmului anormal al inimii în unul normal și uneori este necesară administrarea medicamentelor anticoagulante, pentru a evita formarea cheagurilor și a accidentelor vasculare cerebrale.
Dacă fibrilația atrială se instalează în mai puțin de 48 ore, pentru a reveni la ritmul normal (ritm sinusal) se folosește un procedeu numit cardioversie, care se poate efectua fie cu medicamente, fie cu șocuri electrice (cardioversie electrica).

Tratament de intreținere

Dacă fibrilația atrială debutează brusc, durează un timp scurt și dispare de la sine, se numește fibrilație atrială paroxistică. Pentru a preveni riscul de recurența al fibrilației atriale paroxistice, se administrează medicamente care controlează ritmul cardiac (antiaritmice). În timp, episoadele de fibrilație atrială, durează mai mult și frecvent nu mai dispar de la sine. Aceasta este cunoscută sub numele de fibrilație atrială persistentă. Cînd cardioversia nu reprezintă o opțiune sau nu e eficienta, sunt administrate medicamente care controlează frecvența cardiac și previn accidentele vasculare cerebrale.

Medicamente care controlează frecvența cardiacă

Aceste medicamente sunt administrate bolnavilor care au fibrilație atrială persistentă sau permanentă. Ele includ beta-blocante (Metoprolol, Atenolol, Bisoprolol, Carvidilol ș.a.), blocante ale canalelor de calciu (Verapamil și Diltiazem) și Digoxin. Ele nu induc un ritm normal, dar împiedică inima să bată foarte rapid, ceea ce poate fi periculos.

Medicamente care controlează ritmul cardiac

Aceste medicamente determina revenirea la ritm sinusal și previn recurența fibrilației atriale.
Cel mai frecvent utilizate sunt Sotalol, Propafenon și Amiodaron.

Medicamente anticoagulante

Majoritatea pacienților cu fibrilație atrială trebuie să ia anticoagulante pentru a preveni formarea cheagurilor de sînge. Persoanele cu risc scăzut pentru aceasta complicație vor lua zilnic aspirină.

Se impun unele precauții în timpul administrării de anticoagulante: Fiți cu noi pe facebook:

  • medicamentele trebuie administrate la aceiași oră în fiecare zi;
  • nu trebuie schimbat tipul de medicament decît la indicația medicului specialist;
  • să nu se folosească alte medicamente decît cele indicate, mai ales daca ele conțin aspirină;
  • este important ca atunci cînd este efectuat un consult medical de altă specialitate sau cînd pacientul urmează un tratament stomatologic, bolnavul sa informeze acești medici că urmează tratament cu warfarină sau alte anticoagulante;
  • bolnavul trebuie sa fie instruit, să identifice semnele unei sîngerări și să se prezinte la medic. În acest caz se vor efectua investigații regulate pentru a măsura indicele de protrombină și sau INR.
  • dieta pacientului este bine să fie una echilibrată, nu se vor face modificări bruște ale aportului de mîncare și ale alimentelor bogate în vitamina K (vitamina K interfera cu acțiunea anticoagulantelor);
  • medicul trebuie anunțat dacă pacientul prezintă dureri gastrice, febră, diaree;
  • este important să se evite consumul de alcool și dacă totuși se consumă, să se facă în cantități moderate;
  • este benefica întreruperea fumatului deoarece nicotina interferă cu acțiunea medicamentelor anticoagulante și crește riscul de formare a cheagurilor de sînge;
  • pacientul trebuie instruit sa evite activitățile în care riscul de apariție a traumatismelor este crescut, ca de exemplu schi-ul, fotbalul și alte sporturi de contact (traumatismele pot avea ca urmare sîngerarea excesivă, dacă survin în cursul tratamentului cu anticoagulante).

Protocol clinic național „Fibrilația atrală”, Chișinău, Martie 2009