Fii Sanatos

Preeclampsia și sarcina

Preeclampsia se produce în cazul creșterii parametrilor tensiunii arteriale în timpul sarcinii, peste 140/90 mmHg. Cel mai adesea afectează mamele aflate la primul copil (primiparele) și femeile însărcinate cu gemeni sau cele care au sarcini multiple. Preeclampsia afectează 7% din toate sarcinile și se instalează, de obicei, după 20 săptămîni de sarcină. Printre simptomele preeclampsiei se numară: cefaleea, dereglări de vedere, edem facial sau al mâinilor, creștere rapidă în greutate, durere sub rebordul costal drept, urinare mai rară decît în mod normal.

Se poate întâlni și sub alte denumiri:

• hipertensiunea arterială (HTA) indusă de sarcină
• toxemia de sarcină
• toxemia gravidică
• boala acută hipertensivă de sarcină

Factorii de risc pentru preeclampsie

Hipertensiunea cronică anterioară sarcinii poate fi esențială – 90 % sau secundară unor boli: renale (polichistoză renală, glomerulonefrite sau nefrite interstițiale, stenoza arterei renale, displazia fibromusculară), endocrine (feocromocitom, hipertiroidism, hipotiroidism, acromegalia, hiperparatiroidism), boli vasculare (coarctația de aortă), contraceptivele.

Factorii care pot spori riscul de preeclampsie:

• antecedente familiale de preeclampsie
• obezitate
• sarcina înainte de vîrsta de 20 de ani sau după vîrsta de 40 de ani
• sarcină multiplă
• diabet zaharat și diabet gestațional
• antecedente patologice precum: hipertensiune arterială cronică, boli renale, artrita reumatoidă, lupus sau sclerodermie
• tensiune arterială ridicată sau preeclampsie avută la o sarcină anterioară
• lezarea celulelor endoteliale
• respingerea imunologică a placentei
• irigarea necorespunzătoare a placentei
• volum intravascular scăzut
• factori nutriționali, inclusiv deficitul de vitamine
• factori genetici
  
  

Preeclampsia reprezintă o problemă dificilă pentru obstetricieni. Mulți cercetători de valoare și-au dedicat munca de o viață pentru găsirea unui tratament al acestei boli, din cauza pericolelor potențiale pe care le prezintă pentru mamă și bebeluș.

Când apare preeclampsia?

În general, preeclampsia este o boală care se manifestă în a doua jumătate a sarcinii, mai ales în ultimele săptămâni înainte de termen, de obicei după 20 săptămâni de sarcină. La un mic număr de paciente, mai ales la cele cu factori de risc, poate începe mult mai devreme.

Semnele preeclampsiei

Când medicul discută cu pacientele despre preeclampsie, începe prin a descrie cel mai comun semn al bolii: o creștere a tensiunii arteriale. În anumite cazuri, tensiunea arterială de 130/80 mmHg poate reprezenta indicatorul preeclampsiei, în timp ce alte cazuri pot să nu fie diagnosticate decât când tensiunea atinge valori mult mai ridicate. Dacă maxima crește cu 30 sau minima crește cu 15 peste valorile de bază, este cazul de a lua în vedere un diagnostic de preeclampsie. 

Cercetătorii nu au reușit încă să descopere cauzele preeclampsiei, ei știu doar că rezultatul preeclampsiei este o îngustare a vaselor de sînge. Datorită acestei îngustări a vaselor de sînge, aceste femei pot avea o reducere a fluxului sanguin către: ficat, creier, retină, rinichi, placentă.

Simptomele pot varia în funcție de severitatea preeclampsiei și include, de obicei:

• tensiune arterială ridicată
• edemul mâinilor și feței
• creșteri neobișnuite în greutate
• proteine în urină (proteinurie)

Alte posibile simptome ale preeclampsiei:

• probleme de vedere (vederea încețoșată, puncte negre, sensibilitate sporită la lumină)
• dureri abdominale
• cefalee
• urinare mai rară decât normal

Multe dintre aceste simptome sunt asociate și cu o sarcină normală. Pentru a pune corect diagnosticul, medicul trebuie să aibă în vedere toate datele despre pacientă, nu să se bazeze doar pe aceste câteva simptome.

Diagnosticarea preeclampsiei

Preeclampsia este diagnosticată în aproximativ 10% din sarcini, de obicei în al treilea trimestru, după săptămâna a 32-a. În unele cazuri s-a constatat apariția acestei boli chiar de la 20 de săptămâni. Este mult mai întâlnită la gravidele aflate la prima sarcină, și mai rar întâlnită la femeile însărcinate care au mai născut înainte.

Dacă medicul suspectează că o pacientă are preeclampsie, recomandă o serie de teste de sânge, printre care hemoleucograma (inclusiv determinarea numărului de trombocite din sânge) și analize ale ficatului și rinichilor. Dacă numărul trombocitelor este mai mic sau rezultatele altor analize sunt anormale, aceste rezultate ajută la stabilirea unui diagnostic. În plus, medicul recomandă analize de urină pentru a determina dacă are urme de proteine. Acesta este un alt test rapid care ajută la diagnosticarea bolii.

Zece procente dintre femei au preeclampsie și la una dintre următoarele sarcini. Probabilitatea de reapariție a preeclampsiei crește la femeile cu factori ridicați de risc.

Prevenirea preeclampsiei

În acest moment, nu este posibilă. Cu câțiva ani în urmă, medicii credeau că aspirina pentru copii poate preveni apariția preeclampsiei. Din păcate, s-a dovedit că medicamentul nu este eficient.

Gradele preeclampsiei (conform Colegiului American al Obstetricienilor și Ginecologilor):

1. Hipertensiunea gestațională tranzitorie – hipertensiunea arterială este simptom unic, în sarcină sau în primele 24 de ore post partum, la o normotensivă și dispare după naștere.
2. Preeclampsia – include triada clasică – HTA (>140/90 mmHg), edeme, proteinurie.
3. Eclampsia – forma clinică, manifestată prin crize tonico-clonice.

În funcție de TA diastolică, preeclampsia poate fi încadrată în 3 forme clinice:

• ușoară – 90-100 mmHg
• medie – 100-110 mmHg
• severă – > 110 mmHg. Are un șir de manifestări:
  • tensiunea arterială de 160/110 mmhg
  • proteinurie – 5g/24 ore
  • încețoșarea vederii și cefalee
  • dureri în zona de sus-dreapta a abdomenului
  • urinare redusă
  • număr mic de trombocite în sânge
  • valori ridicate ale analizelor hepatice
    
    

În realitate, distincția între preeclampsia ușoară și cea severă nu este chiar atât de netă. O femeie poate avea o cantitate semnificativă de proteine în urină și o tensiune arterială la limita normei. În diagnosticare sunt implicați mulți factori, iar sarcina medicului este de a discerne semnele și simptomele pentru a determina ce se întâmplă cu mama și cu bebelușul.

Efectele preeclampsiei asupra fătului sunt asociate cu reducerea circulaţiei sângelui în placentă: hipoxie. Dacă este severă sau prelungită, poate cauza dizabilităţi fizice sau mentale. Riscurile bebeluşilor născuţi înainte de termen (înainte de 37 de săptămâni) sunt: sindromul de detresă respiratorie, retinopatie de prematuritate, hemoragii cerebrale intraventriculare, infecţii, tulburări motorii, de vorbire, anemie.

Studii recente au relevat că această afecţiune ar fi determinată şi de o scădere a disponibilului de oxid nitric (NO), o substanţă din sânge care ajută arterele să se relaxeze, care ar fi influenţată şi de scăderea unui aport de vitamina C şi de arginina (în nuci). Aşadar, suplimentaţi aportulul de vitamina C – citrice, salate proaspete, fructe de pădure, afine, suplimente şi nuci. Hidratarea şi relaxarea sunt, de asemenea, importante.

Eclampsia este o formă mai severă a preeclampsiei, care poate duce la convulsii și chiar la comă. Din statistici reiese că o femeie din 200 care au dezvoltat preeclampsie, vor ajunge să facă eclampsie. Aceasta este fatală, dacă nu este tratată corect și la timp!

Conform OMS, în ţările în curs de dezvoltare, 12% dintre cazurile de deces la naştere sunt cauzate de eclampsie. În lume, anual mor 500.000 de femei din cauza complicaţiilor ce survin din cauza gravidităţii şi a naşterii. În SUA, eclampsia este a 2-a cauză de deces după embolia amniotică.

Tratamentul preeclampsiei

Singurul tratament real a preeclampsiei este reprezentat de nașterea copilului.

Preeclampsia ușoară poate fi controlată prin îngrijire atentă în spital și ambulator, împreună cu restricția activității.

Dacă sarcina nu este la termen, afecțiunea poate fi controlată până ce copilul se naște în siguranță. Medicul curant poate recomanda repaus la pat, spitalizare sau medicație, pentru a prelungi durata sarcinii și a-i mări nou-născutului șansele de supraviețuire. Dacă sarcina este aproape de termen, travaliul poate fi declanșat.

Forma gravă de preeclampsie poate necesita tratament de urgență – nașterea copilului – indiferent de termenul sarcinii.

Alte tratamente: Fiți cu noi pe facebook:

• injectarea intravenoasă de magneziu, pentru a preveni eclampsia asociată cu convulsii
• hidralazina, reprezintă un alt medicament antihipertensiv, care
• controlează valorile crescute ale presiunii sanguine
• monitorizarea aportului de fluide.

Complicațiile preeclampsiei

• lipsa de flux sanguin către placentă
• dezlipirea de placenta normal înserată
• sindorm HELLP - hemoliză, creșterea enzimelor hepatice și număr redus de trombocite. Simptomele sindromului HELLP includ greață, vomă, cefalee, și dureri abdominale în partea dreaptă. Sindromul HELLP este deosebit de periculos, deoarece poate să apară înaintea semnelor sau simptomelor de preeclampsie.
• Eclampsie. Simptomele de eclampsie includ convulsii, dureri abdominale în partea dreaptă, cefalee severe, probleme de vedere, schimbarea statusului mental, cum ar fi scăderea vigilenței. Netratată, eclampsia duce la comă, leziuni cerebrale și exitus.
• preeclampsia poate crește riscul de boli cardiovasculare.

Sursa: desprecopii.ro